Povestile singuratatii Capitolul 1 Copilul Nascut din dragostea lor,in camera intunecata a apartamentului cazut in umbra penelor dese de curent,copilul se bucura de ziua aceea.Era ziua lui.Daruit de Dumnezeu cu ochii aceia albastrii.Cu tipatul nesfarsit dorind parca sa i faca atenti.Distrasi de la tot il admirau ca pe un print.Era printul lor.Ce frumosi erau toti trei.Atat de frumosi.Nimic nu i a...propia mai mult decat ghemotocul acela de carne si oase care cauta in umbra vederii lui jucaria sclipitoare de deasupra patutului.Peste 20 de ani atunci cand credinta,curajul si dorinta insetata de libertate il va face sa apuce alt drum,va locuii intr o alta casa,va gusta alta mancare,facuta de altcineva pentru el.Doar pentru el.Va manca pe genunchi,va dormi pe jos,va iubi adolescentin o fata ce i seamana.Cu ochi albastrii ce cauta mereu steaua de deasupra casei sale.Si vor traii fericiti povestea lor. Iar ei?PArintii?Vor afla ca singuratatea revine intotdeauna si este starea care alungata 20 de ani,pandeste ca o vrajitoare sa intre in apartamentul acela mic,cazut iarasi in umbra penelor de curent.Si sa nu mai plece.